Întrebări și răspunsuri despre EUDR

Se aplică și lemnului provenit din UE. EUDR nu este un regulament privind importurile: vizează prima introducere pe piața UE, punerea ulterioară la dispoziție pe piață și exportul. Un proprietar de pădure care vinde lemn recoltat este un operator.

Da. Trecerea unei frontiere nu este o condiție. Piața Uniunii include și o tranzacție comercială internă.

Factorul determinant este clasificarea vamală din anexa I la EUDR, astfel cum a fost modificată. Pentru lemn, domeniul de aplicare include anumite poziții NC/SA din capitolul 44, pastă și hârtie din capitolele 47 și 48, sub rezerva excluderilor indicate, anumite scaune și mobilier din lemn și clădiri prefabricate din lemn. Mai multe poziții sunt marcate cu „ex”, ceea ce înseamnă că este acoperită doar partea descrisă în anexa I.

Nu. Trebuie stabilită clasificarea vamală corectă. Dacă codul vamal nu figurează în anexa I, produsul nu intră sub incidența EUDR, de exemplu instrumentele muzicale, jucăriile din lemn sau compozitele lemn-plastic. Pentru pozițiile marcate cu „ex”, numai partea din poziție descrisă în anexă intră sub incidența EUDR. Pentru produsele compozite, obligațiile se aplică numai componentei din lemn.

Exemple tipice aflate în afara domeniului de aplicare al EUDR includ cărțile tipărite și alte produse care nu sunt enumerate în anexa I; deșeurile astfel cum sunt definite în dreptul UE privind deșeurile; produsele uzate și second-hand atunci când anexa I le exclude în mod expres; produsele fabricate în întregime din materiale care și-au încheiat ciclul de viață și care altfel ar fi devenit deșeuri; materialele de ambalare utilizate exclusiv pentru a susține, proteja sau transporta un alt produs și prezentate împreună cu produsul respectiv; mostrele și produsele utilizate pentru examinare, analiză sau testare; precum și produsele fabricate din bambus, ratan sau alte materiale care nu sunt acoperite de pozițiile relevante din anexa I. Clasificarea exactă NC/SA și formularea anexei I, inclusiv orice limitare „ex”, sunt întotdeauna decisive.

Da. Rumegușul și așchiile de lemn rezultate în timpul debitării intră la codul vamal 4401 și rămân în domeniul de aplicare al EUDR. Un subprodus de fabricație nu este automat un deșeu. Se aplică o excepție pentru așchiile sau rumegușul utilizate exclusiv ca material de ambalare pentru a susține, proteja sau transporta un alt produs.

Un produs fabricat exclusiv din material care și-a încheiat ciclul de viață și care altfel ar fi devenit deșeu, de exemplu lemn provenit din demolarea unei clădiri, nu intră sub incidența EUDR. Dacă produsul conține și lemn nou, partea respectivă rămâne în domeniul de aplicare. Excepția nu se aplică automat subproduselor de fabricație.

Depinde de utilizare. Paleții, lăzile și ambalajele noi de la codul vamal 4415 introduse pe piață ca mărfuri de sine stătătoare sunt incluse, chiar dacă sunt reutilizabile. Ambalajele destinate exclusiv susținerii, protejării sau transportării altui produs și prezentate împreună cu acesta sunt excluse (Regulamentul delegat (UE) 2026/2102, aplicabil din 18 septembrie 2026). Paleții și ambalajele folosite și la mâna a doua sunt în afara domeniului de aplicare.

Nu. Regulamentul nu prevede o cantitate minimă. Chiar și o proporție mică de fibre virgine într-un produs reciclat trebuie să fie acoperită.

Trebuie îndeplinite două condiții. Lemnul nu trebuie să provină de pe terenuri care au făcut obiectul defrișării după 31 decembrie 2020, iar recoltarea după această dată nu trebuie să provoace degradarea pădurilor în sensul definiției din regulament.

Data de aplicare de bază pentru lemn și produsele din lemn este 30 decembrie 2026. În temeiul articolului 38 alineatul (3), amânarea până la 30 iunie 2027 se aplică numai operatorilor care sunt persoane fizice sau microîntreprinderi ori întreprinderi mici și care erau stabiliți ca atare până la 31 decembrie 2024, și numai pentru produsele care nu erau deja acoperite de anexa la fostul EUTR. Pentru lemnul și produsele din lemn deja acoperite de anexa EUTR — inclusiv lemn de foc, lemn brut, cherestea, furnire, placaj, anumite panouri pe bază de lemn, pastă, hârtie și anumite piese de mobilier din lemn — data de aplicare este, prin urmare, 30 decembrie 2026 chiar și pentru microoperatori și operatori mici. Operatorii din aval și comercianții nu beneficiază de amânarea prevăzută la articolul 38 alineatul (3); obligațiile EUDR aplicabile acestora încep la 30 decembrie 2026, sub rezerva normelor tranzitorii pentru produsele care au fost deja introduse pe piață în cursul unei perioade de tranziție valabile. Produsele nou adăugate în anexa I prin Regulamentul delegat (UE) 2026/2102 al Comisiei intră sub incidența EUDR de la 30 decembrie 2027.

Nu. Atât lemnul brut, cât și lemnul de foc se numără printre produsele deja enumerate în anexa la fostul EUTR, iar data aplicabilă acestora este 30 decembrie 2026, indiferent de dimensiunea întreprinderii. Amânarea până în iunie 2027 nu li se aplică.

Nu se califică pentru amânarea până la 30 iunie 2027 prevăzută la articolul 38 alineatul (3). Pentru produsele deja aflate în domeniul de aplicare al EUDR și supuse datei generale de aplicare, data relevantă este, prin urmare, 30 decembrie 2026. O dată separată, specifică produsului, se aplică produselor nou adăugate în anexa I prin Regulamentul delegat (UE) 2026/2102 al Comisiei: aceste produse nou adăugate intră sub incidența EUDR de la 30 decembrie 2027.

În cazul în care produsele intrau sub incidența fostului EUTR, EUTR li se aplică până la 31 decembrie 2029. De la 31 decembrie 2029, EUDR se aplică tuturor acestor produse. Pentru stocurile vechi este, prin urmare, important să puteți demonstra data producției și originea.

Data primei introduceri pe piață este decisivă, nu data recoltării sau a achiziției. Bunurile introduse pe piața UE înainte de 30 decembrie 2026 pot continua să fie vândute și prelucrate fără declarație și fără număr de referință; o declarație nu poate și nu trebuie depusă retroactiv. Bunurile cumpărate acum, dar introduse pe piață abia după această dată, trebuie să respecte pe deplin EUDR, inclusiv cerințele privind geolocalizarea și declarația.

Da, dacă puteți demonstra pentru fiecare lot că fie a fost introdus pe piață înainte de 30 decembrie 2026, fie este acoperit de o declarație. Transmiteți clientului numerele de referință pentru părțile care le au.

Operatorul introduce pentru prima dată un produs pe piață sau îl exportă, de obicei un proprietar de pădure care vinde lemnul propriu sau un importator. Operatorul din aval introduce pe piață sau exportă produse relevante fabricate exclusiv din produse deja acoperite de o declarație (art. 2 pct. 15b); contează crearea unui produs nou, de regulă când se schimbă codul vamal NC. Comerciantul este orice persoană din lanțul de aprovizionare, alta decât un operator sau operator din aval, care pune produsul la dispoziție pe piață (art. 2 pct. 17), de obicei revânzându-l fără a fabrica un produs nou. O întreprindere poate avea roluri diferite în fluxuri de mărfuri diferite.

Nu, dacă lemnul de intrare a fost deja acoperit în amonte de o declarație privind diligența necesară (DDS) sau de o declarație simplificată. Sunteți un operator din aval: nu efectuați un nou proces de diligență necesară și nu depuneți propria DDS doar pentru că prelucrați acel material de intrare deja acoperit. Trebuie să păstrați cel puțin cinci ani informațiile solicitate despre furnizorii și clienții direcți. Dacă sunteți primul operator din aval care cumpără direct de la un operator sau de la un microoperator primar ori mic operator primar, trebuie, de asemenea, să colectați și să păstrați numărul de referință al DDS sau identificatorul declarației simplificate care v-a fost transmis. Doar operatorii din aval care nu sunt IMM-uri trebuie să se înregistreze în sistemul de informații EUDR.

Nu. Un comerciant nu depune propria DDS sau declarație simplificată pentru produse relevante deja acoperite în amonte. Trebuie să păstreze cel puțin cinci ani informațiile solicitate despre partenerii săi comerciali direcți. Dacă este primul comerciant care cumpără direct de la un operator sau de la un microoperator primar ori mic operator primar, trebuie, de asemenea, să colecteze și să păstreze numărul de referință al DDS sau identificatorul declarației simplificate care i-a fost transmis. Doar comercianții care nu sunt IMM-uri trebuie să se înregistreze în sistemul de informații EUDR.

Nu. Obligațiile sunt declanșate numai după recoltare. Operator devine persoana care dobândește proprietatea asupra buștenilor prin actul recoltării. În funcție de formularea contractului, aceasta poate fi proprietarul pădurii, întreprinderea de exploatare forestieră sau cumpărătorul.

Nu. Fără furnizare pe piață, adică fără transferul proprietății, nu apar obligații. Acest lucru se aplică și unei persoane care produce lemn de foc pentru consum propriu. Devine operator numai atunci când vinde lemnul.

Nu. Contractul privește un serviciu, nu o furnizare de lemn, iar proprietatea asupra lemnului nu trece la fabrica de cherestea.

Nu, atât timp cât proprietatea nu trece la o terță persoană. Acest lucru se aplică, de exemplu, și unei licitații de lemn în care cumpărătorul este identificat abia ulterior.

La import sunteți operator: înainte de declarația vamală trebuie să fi depus o declarație privind diligența necesară și să aveți numărul de referință. Un producător din afara UE care introduce el însuși producția proprie pe piața UE și îndeplinește condițiile de microoperator primar sau mic operator primar dintr-o țară cu risc scăzut poate depune o declarație simplificată pentru rolul său, dacă are EORI și accesul cerut la sistemul de informații. Aceasta nu înlocuiește diligența necesară și DDS proprii importatorului, nici obligațiile primului operator stabilit în UE conform art. 7. Dacă revindeți lemnul importat neprelucrat, comunicați numărul operatorilor din aval și comercianților relevanți care sunt clienții dumneavoastră direcți (art. 4 alin. 7). Pentru un produs relevant nou fabricat exclusiv din materiale deja acoperite sunteți operator din aval: nu depuneți o nouă declarație și nu transmiteți numărul mai departe.

Da. Punerea în liberă circulație este întotdeauna considerată introducere pe piață, indiferent de utilizarea ulterioară.

Nu doar pentru că este mic. Un microoperator primar sau mic operator primar trebuie să fie o persoană fizică sau o microîntreprindere ori o întreprindere mică, să fie stabilit într-o țară clasificată ca având risc scăzut și să introducă pe piață sau să exporte produse relevante pe care chiar operatorul respectiv le-a cultivat, recoltat, obținut sau crescut pe parcele de teren relevante sau, în cazul bovinelor, în unități situate în țara respectivă. Proprietatea asupra terenului nu este, în sine, o condiție.

Numai pentru produse ale căror materiale deja supuse EUDR sunt toate acoperite de o declarație privind diligența necesară sau simplificată (art. 2 pct. 15b). Nu se iau în calcul lemnul introdus demonstrabil pe piață înainte de începerea aplicării EUDR (perioada tranzitorie) și materialele în afara domeniului. Dacă produsul conține alt lemn neacoperit, sunteți operator pentru el: exercitați diligența necesară (simplificată dacă sunt îndeplinite condițiile art. 13) și depuneți declarația proprie. Dacă nu cunoașteți originea lemnului neacoperit, simpla declarație nu rezolvă problema; mai întâi trebuie să obțineți informații despre origine. Aceeași întreprindere poate avea roluri diferite pentru livrări diferite.

Nu. Directiva 2013/34/UE permite majorarea pragurilor financiare până la 7,5 milioane EUR pentru totalul bilanțului și 15 milioane EUR pentru cifra de afaceri. EUDR trimite însă numai la pragurile de bază pentru microoperatorii primari sau micii operatori primari (art. 2 pct. 15a) și amânarea până la 30 iunie 2027 (art. 38 alin. 3): microîntreprindere până la 10 angajați, 0,9 milioane EUR cifră de afaceri și 0,45 milioane EUR bilanț; întreprindere mică până la 50 angajați, respectiv 10 milioane EUR și 5 milioane EUR. Categoria se aplică dacă nu sunt depășite cel puțin două dintre cele trei criterii. Schimbarea categoriei după depășirea sau încetarea depășirii pragurilor are efect numai după două exerciții financiare consecutive (art. 3 alin. 10). Chiar și o întreprindere peste pragurile globale poate, pentru rolul primar, demonstra că părțile bilanțului, cifrei de afaceri nete și numărului mediu de angajați aferente mărfurilor și produselor relevante nu depășesc cel puțin două dintre cele trei criterii; trebuie să poată documenta alocarea.

Nu toată lumea trebuie să se înregistreze în același mod. Sistemul de informații EUDR este un instrument online specializat al platformei TRACES. Operatorii care depun declarații privind diligența necesară (DDS), microoperatorii primari sau micii operatori primari care depun declarații simplificate, reprezentanții autorizați și operatorii din aval care nu sunt IMM-uri și comercianții care nu sunt IMM-uri trebuie să poată fi identificați în sistem, astfel cum este necesar pentru rolul lor. Operatorii din aval care sunt IMM-uri și comercianții care sunt IMM-uri nu trebuie să se înregistreze doar pentru aceste roluri. Transportatorii, operatorii de depozite, declaranții vamali fără un rol EUDR propriu și consumatorii, de asemenea, nu se înregistrează doar pentru aceste activități. O întreprindere care nu este obligată să se înregistreze poate avea totuși obligații de păstrare a evidențelor și alte obligații EUDR.

Nu. EUDR nu prevede o procedură de aprobare în cadrul căreia o întreprindere transmite documente forestiere și obține o autorizație pentru a desfășura activități comerciale. Înregistrarea reprezintă doar identificarea entității și obținerea accesului la sistem. Conformitatea livrărilor individuale este asigurată prin diligența necesară și depunerea unei declarații, nu prin înregistrarea în sine.

Mai întâi, în afara sistemului, cartografiați fluxurile de mărfuri, stabiliți codul NC/SA și rolul EUDR pentru fiecare flux și obțineți un număr EORI atunci când este necesar pentru import sau export. Apoi, o persoană responsabilă creează acces prin EU Login și se conectează la sistemul de informații EUDR, un instrument online specializat al platformei TRACES. Verificați dacă entitatea există deja și solicitați acces dacă există; în caz contrar, creați profilul corespunzător al entității și verificați denumirea juridică, adresa și identificatorii. Procesul ar trebui testat mai întâi în mediul de instruire/acceptare, unde depunerile nu produc efecte juridice. Pentru utilizarea API sau a serviciilor web, activați accesul și credențialele de autentificare relevante și testați-le mai întâi în mediul de instruire.

Nu există un singur „pachet de înregistrare” obligatoriu la crearea unui cont. Nu trebuie să încărcați la înregistrare un titlu de proprietate, un plan de amenajare a pădurii, o autorizație de exploatare, un certificat FSC sau PEFC, fișiere GeoJSON ale parcelelor, facturi sau fotografii ale arboretului. Aceste documente sunt importante ca probe în cadrul diligenței necesare și al controalelor, dar nu sunt depuse la crearea contului. Cu toate acestea, sistemul sau autoritatea competentă poate solicita informațiile necesare pentru verificarea identității entității.

Nu există o regulă unică care să impună fiecărei întreprinderi să se înregistreze până la 30 decembrie 2026 indiferent de activitate. Un operator trebuie să aibă acces funcțional înainte de a depune prima sa DDS, care trebuie depusă înainte de a introduce pe piață un produs relevant sau de a-l exporta. Un microoperator primar sau mic operator primar trebuie să fi depus declarația simplificată necesară și să fi obținut identificatorul declarației înainte de prima sa introducere relevantă pe piață sau de primul export relevant, cu excepția cazului în care statul membru pune la dispoziție informațiile necesare în sistemul de informații în temeiul articolului 4a alineatul (4). Un operator din aval care nu este IMM sau un comerciant care nu este IMM trebuie să se înregistreze înainte de prima sa activitate relevantă după data aplicabilă. În practică, accesul ar trebui creat și testat mai devreme, în special atunci când se utilizează o conexiune API.

Fiecare persoană juridică care are un rol EUDR ce necesită înregistrare trebuie să poată fi identificată separat în sistemul de informații; un singur profil de entitate nu poate reprezenta pur și simplu un întreg grup de societăți ca o singură persoană juridică. Un reprezentant autorizat poate, totuși, depune DDS sau declarații simplificate în numele mai multor societăți din grup atunci când sunt îndeplinite condițiile legale. Responsabilitatea pentru conformitate rămâne la operatorul reprezentat.

Da. Oricine este stabilit în UE poate fi reprezentant autorizat: asociație forestieră, firmă de consultanță sau clientul dumneavoastră. Conform art. 6 alin. 3, o persoană fizică sau microîntreprindere poate mandata următoarea entitate din lanț (clientul), dacă aceasta nu este persoană fizică sau microîntreprindere. Reprezentantul are nevoie de un mandat scris pe care trebuie să îl puteți furniza la cererea autorității, de acces propriu și rol în sistem; depunerea trebuie să conțină datele corecte de identificare ale operatorului reprezentat. Mandatul nu transferă răspunderea: operatorul reprezentat rămâne responsabil pentru conformitatea produsului și exactitatea informațiilor. Nu este posibilă o declarație colectivă pentru toți membrii asociației; se depune una separată pentru fiecare. Reprezentantul autorizat EUDR nu este același lucru cu reprezentantul vamal.

Nu. O întreprindere mijlocie este IMM conform Directivei 2013/34/UE. Înregistrarea (art. 5 alin. 2) și verificarea diligenței necesare în cazul unei preocupări justificate (art. 5 alin. 6) se aplică numai operatorilor din aval și comercianților care nu sunt IMM, adică întreprinderilor mari. Păstrarea evidențelor furnizorilor și clienților timp de cinci ani și obligația de informare la risc de neconformitate (art. 5 alin. 5) se aplică tuturor dimensiunilor.

O declarație privind diligența necesară (DDS) este depusă în sistemul de informații EUDR înainte ca un operator să introducă pe piață un produs relevant sau să îl exporte. Pentru importuri, numărul de referință al DDS trebuie să fie disponibil pentru declarația vamală înainte de punerea în liberă circulație. După stabilirea profilului de risc necesar, sistemul de informații atribuie DDS un număr de referință și un număr de verificare asociat.

Nu. Un microoperator primar sau un mic operator primar depune o singură declarație simplificată înainte de a introduce pe piață sau de a exporta produse relevante, cu excepția cazului în care informațiile necesare sunt puse la dispoziția sistemului de informații de către statul membru în temeiul articolului 4a alineatul (4). Sistemul de informații atribuie un identificator al declarației. Informațiile pot fi actualizate în urma unor modificări majore. Operatorul rămâne responsabil pentru conformitatea produselor relevante.

Nu neapărat. Pentru un microoperator primar sau un mic operator primar, geolocalizarea prevăzută la articolul 9 alineatul (1) litera (d) poate fi înlocuită cu adresa poștală a tuturor parcelelor de teren sau, după caz, cu adresa poștală a unității din care au fost produse produsele de bază relevante. Această derogare este specifică regimului simplificat.

Nu. O singură DDS poate acoperi mai multe loturi fizice sau expediții atunci când sunt îndeplinite toate cerințele legale și diligența necesară a fost exercitată pentru toate produsele acoperite. Odată ce cantitatea acoperită de DDS a fost utilizată, este necesară o nouă DDS pentru cantități suplimentare. Prin urmare, același număr de referință DDS poate fi utilizat în mai multe declarații vamale atunci când sunt respectate cerințele legale.

Da, un reprezentant autorizat, de exemplu o asociație forestieră, un comerciant de lemn rotund, un gater sau o întreprindere de exploatare forestieră. Mandatul trebuie să fie scris, iar responsabilitatea rămâne la operator. Reprezentantul depune o declarație separată pentru fiecare membru; combinarea mai multor membri într-una singură nu este posibilă. O persoană fizică sau microîntreprindere poate mandata și clientul său, dacă acesta nu este persoană fizică sau microîntreprindere (art. 6 alin. 3). Dacă asociația cumpără arbori pe picior și devine proprietara lemnului prin tăiere, situația este diferită: ea însăși este operator și depune declarația proprie.

Un furnizor stabilit în afara UE poate depune o DDS numai în cazul în care el însuși acționează ca operator care introduce produsul relevant pe piața UE, de exemplu prin importarea acestuia în cadrul procedurii vamale de „punere în liberă circulație”, și are numărul EORI necesar și acces la sistemul de informații. Dacă un astfel de furnizor este un microoperator primar sau un mic operator primar dintr-o țară cu risc scăzut care introduce producția proprie pe piață, poate depune o declarație simplificată în locul unei DDS. Dacă sunteți importatorul din UE care introduce produsul pe piață, rămâneți operatorul și trebuie să vă exercitați propria diligență necesară și să depuneți propria DDS.

Da, dacă toate informațiile cerute de anexa III sunt disponibile într-o bază de date sau sistem existent conform dreptului Uniunii sau al unui stat membru. Microoperatorul primar sau micul operator primar nu depune atunci personal declarația; statul membru pune informațiile la dispoziție în sistemul de informații (art. 4a alin. 4). Puteți însă introduce pe piață sau exporta produsele relevante numai după atribuirea identificatorului declarației. Verificați la autoritatea competentă disponibilitatea opțiunii în statul dumneavoastră membru; până atunci depuneți personal sau prin reprezentant autorizat.

Nu. Un operator trebuie să comunice numărul de referință al DDS operatorilor din aval și comercianților aflați mai jos în lanțul de aprovizionare; după caz, un microoperator primar sau un mic operator primar comunică identificatorul declarației simplificate. EUDR nu impune, în general, ca coordonatele pădurii, documentele privind legalitatea sau datele privind speciile de arbori să fie transmise mai departe doar în scopul trasabilității. Un număr de verificare este o credențială de securitate separată utilizată în sistemul de informații și nu este identificatorul a cărui comunicare mai jos în lanțul de aprovizionare este impusă de articolul 4 alineatul (7).

Nu. Aceasta este o concepție greșită frecventă. Geolocalizarea este obligația operatorului. Un operator din aval și un comerciant au o obligație mult mai restrânsă: să păstreze datele de identificare ale partenerilor lor comerciali direcți și, în cazul prevăzut, numărul de referință.

Nu la fiecare. Numărul DDS sau identificatorul declarației simplificate este necesar când furnizorul direct este operator ori microoperator primar sau mic operator primar (proprietar de pădure, importator). Nu trebuie să cercetați activ dacă furnizorul are acest rol. Dacă însă știți că îl are și sunteți primul său client, trebuie să dețineți numărul sau identificatorul înainte de a introduce mai departe produsul pe piață, a-l pune la dispoziție sau a-l exporta (art. 5 alin. 1 și 3) și să îl păstrați minimum cinci ani. De la un comerciant sau operator din aval nu se cere numărul.

Nu. Operatorul sau microoperatorul primar ori micul operator primar comunică numărul de referință DDS sau identificatorul declarației simplificate operatorilor din aval și comercianților relevanți aflați mai jos în lanțul de aprovizionare. Primul operator din aval sau comerciant trebuie să îl colecteze și să îl păstreze, dar operatorii din aval și comercianții nu au obligația generală de a transmite aceste numere sau identificatori mai departe în lanț.

Nu. Astfel de cerințe nu au temei în regulament. Este obligatorie doar transmiterea numărului de referință acolo unde aceasta este necesară.

Nu neapărat. Un operator din aval care exportă produse relevante deja acoperite de o DDS în amonte sau de o declarație simplificată nu este obligat să depună o nouă DDS doar din cauza exportului. Formalitățile vamale trebuie să utilizeze codul TARIC aplicabil pentru document/certificat în situația respectivă. Obligațiile de păstrare a evidențelor ale operatorului din aval continuă să se aplice.

Diligența necesară completă în amonte nu se repetă dacă puteți demonstra că produsele relevante sau toate produsele relevante conținute în acestea au fost introduse anterior pe piața UE și erau deja supuse EUDR. În acest caz, reimportatorul este tratat ca operator din aval. Pentru vamă pot fi utilizate numerele de referință din amonte primite de la furnizor; dacă nu a fost transmis niciunul, orientările Comisiei prevăd numărul de referință convențional 22EU2222222222 pentru această situație de reimport.

O descriere a produsului cu denumirea comună și denumirea științifică completă a speciei de arbore, cantitatea, țara de producție, geolocalizarea tuturor parcelelor, data sau perioada recoltării, datele de identificare ale furnizorului și clientului și dovezi că lemnul nu implică defrișări și a fost recoltat în conformitate cu legislația țării de producție.

Pentru o parcelă de până la 4 hectare inclusiv este suficient un punct. Pentru o parcelă mai mare de 4 hectare este necesar un poligon cu suficiente puncte pentru a-i descrie perimetrul. Fiecare parcelă este indicată separat: nu este permisă unirea mai multor parcele într-un singur poligon sau indicarea unei suprafețe înconjurătoare mai mari. Coordonatele sunt furnizate în WGS84 cu cel puțin șase zecimale.

Teren aflat în cadrul unei singure proprietăți imobiliare în conformitate cu dreptul țării de producție.

Da, dacă toate sursele sunt cunoscute și conforme. În acest caz, operatorul indică geolocalizarea tuturor parcelelor. Amestecarea materialului conform cu material de origine necunoscută nu este permisă.

Nu. Riscul scăzut nu este o exceptare. Informațiile, inclusiv geolocalizarea, sunt întotdeauna colectate, iar produsul trebuie să îndeplinească cerințele regulamentului. Se omit doar evaluarea riscului și atenuarea riscului. Dacă apar informații specifice privind riscul sau eludarea normelor, trebuie să treceți la diligența necesară completă.

Nu. Regulamentul nu impune o anumită metodă sau un anumit serviciu de verificare.

Nu. Defrișarea este conversia activă a pădurii la o altă utilizare a terenului, în special la utilizare agricolă, după 31 decembrie 2020. O perturbare naturală sau o recoltare sanitară ulterioară nu provoacă degradare în sensul regulamentului. Cu toate acestea, operatorului îi revine sarcina probei cu privire la scopul recoltării.

Nu. Regulamentul definește defrișarea ca transformarea pădurii în teren destinat utilizării agricole. Conversia pentru drumuri, surse de energie regenerabilă sau prevenirea incendiilor nu constituie defrișare în sensul EUDR.

Nu. Certificarea voluntară nu înlocuiește diligența necesară sau o declarație și nu creează un regim simplificat. Cu toate acestea, informațiile din sistemele de certificare pot constitui dovezi justificative utile în evaluarea riscului.

Nu pentru EUDR în ansamblu. Lemnul cu o licență FLEGT valabilă este considerat conform cu cerința de legalitate, dar aceasta nu înlocuiește cerința de a nu implica defrișări, geolocalizarea sau depunerea unei declarații.

Cel puțin cinci ani. Un operator păstrează documentația privind diligența necesară, iar un operator din aval și un comerciant păstrează evidențe privind partenerii comerciali. Aceasta trebuie furnizată autorității competente la cerere.

Actuala clasificare de referință a UE clasifică Belarus, Myanmar, Republica Populară Democrată Coreeană și Federația Rusă ca având risc ridicat. Printre țările clasificate ca având risc scăzut se numără toate statele membre ale UE, precum și, printre multe altele, Regatul Unit, Statele Unite, Canada, Ucraina și China. Țările care nu sunt clasificate ca având risc scăzut sau ridicat prezintă risc standard. Clasificarea afectează regimul de diligență necesară și intensitatea controalelor autorităților competente și ar trebui verificată întotdeauna în raport cu lista actuală a Comisiei privind clasificarea țărilor.

Statele membre trebuie să introducă amenzi cu o valoare maximă de cel puțin 4 % din cifra de afaceri anuală la nivelul UE, confiscarea bunurilor și a veniturilor, excluderea de la achiziții publice și finanțare publică pentru o perioadă de până la 12 luni și, pentru încălcări grave sau repetate, o interdicție temporară de comercializare. Comisia publică entitățile sancționate definitiv. Nivelurile concrete și autoritatea competentă pentru control diferă de la un stat membru la altul.

Informațiile, explicațiile, prezentările generale și celelalte conținuturi furnizate în această secțiune EUDR au exclusiv caracter informativ și de sprijin. Ele nu constituie o opinie juridică, profesională sau obligatorie și nu pot fi considerate o garanție a respectării obligațiilor prevăzute de Regulamentul (UE) 2023/1115 (EUDR) sau de legislația conexă.

Aceleași limitări se aplică rezultatelor generate de această aplicație, în special datelor de geolocalizare, exporturilor GeoJSON, formularelor completate sau precompletate, documentelor și evaluării orientative a rolurilor și datelor. Aceste rezultate reprezintă o bază pentru prelucrarea ulterioară de către utilizator; generarea lor nu îndeplinește obligația de diligență necesară și nici obligația de a depune o declarație. Operatorul economic poartă singur responsabilitatea pentru conținutul și exactitatea declarației depuse în sistemul de informații al Uniunii Europene.

Materialele cartografice, datele cadastrale și forestiere provin de la terți, în special de la instituții naționale de geodezie și silvicultură, și sunt furnizate în starea în care au fost primite de la acestea. Limitele proprietăților afișate au caracter informativ și nu înlocuiesc datele cu caracter obligatoriu ale autorității cadastrale sau forestiere competente.

Regulamentul EUDR se aplică în fiecare stat membru împreună cu normele naționale, care diferă în special în ceea ce privește desemnarea autorității competente, sancțiunile și cerințele privind documentația. Conținutul acestei secțiuni poate să nu acopere pe deplin aceste diferențe naționale.

Conținutul acestei secțiuni este disponibil în mai multe versiuni lingvistice. Traducerea termenilor tehnici și juridici poate conduce la inexactități, pierderea unor nuanțe de sens sau la situația în care o versiune lingvistică nu este actualizată în același timp cu celelalte. Textul obligatoriu al legislației este întotdeauna numai textul publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau, după caz, în colecția oficială de acte normative a statului membru relevant.

Cadrul juridic EUDR este în continuă evoluție și poate fi modificat sau completat prin acte juridice ale Uniunii Europene, orientări ale Comisiei Europene sau decizii ale autorităților competente ori ale instanțelor. Prin urmare, poate exista un decalaj de timp între o modificare a cerințelor juridice sau metodologice și actualizarea acestui conținut.

DREVARI.SK, s.r.o., în cea mai mare măsură permisă de legislația aplicabilă, nu garantează că informațiile din această secțiune sunt în orice moment complete, lipsite de erori sau actualizate ori adecvate situației specifice a utilizatorului.

Utilizatorul este responsabil pentru verificarea obligațiilor actuale care se aplică activităților, produselor și lanțului său de aprovizionare. Pentru deciziile cu consecințe juridice sau comerciale, recomandăm verificarea informațiilor în sursele oficiale actuale ale Uniunii Europene și, dacă este necesar, consultarea autorității competente sau a unui profesionist calificat.

Condiții mai detaliate privind utilizarea acestei secțiuni și limitările răspunderii sunt, de asemenea, prevăzute în Condițiile de utilizare oficiale ale acestei aplicații.

Conținutul acestei secțiuni este actualizat la 13 octombrie 2026.